Adriana Trandafir muncește zi-lumină de când a ieșit la pensie! La 63 de ani doarme doar 2-3 ore pe noapte

Adriana Trandafir, actrita care o interpreteaza pe “Veorica” din serialul “Sacrificiul”, ne-a dezvaluit ce inseamna pentru ea acest rol. Mai mult, actrita in varsta de 63 de ani, ne-a vorbit si despre cat de mult munceste acum, de cand a iesit la pensie.

Adriana Trandafir: “Exista viata si dupa pensie”

Adriana Trandafir doarme cateva ore pe noapte, insa nu se plange, pentru ca face ceea ce ii place. Ea si-a propus ca atunci cand va iesi la pensie sa faca fix ceea ce isi doreste si ce ii place mai mult. Acum, spune actrita, a ajuns sa munceasca mai mult decat inainte de a iesi la pensie. Adriana Trandafir este zilnic la filmarile serialului “Sacrificiul” si seara tarziu, cand ajunge acasa, se ocupa si de treburile casnice si ajunge sa doarma cate 2-3 ore pe noapte. Despre toate acestea, dar si despre cum o striga oamenii in piata “Veorica”, Adriana Trandafir ne-a vorbit in interviul exclusiv pe care ni l-a oferit, luni seara, la deschiderea showroom-ului Antoniei Nae, singurul designer roman premiat in cadrul London Fashion Week.

Reporter: Sunteti o prezenta rar, foarte rara, as putea spune, la evenimentele mondene.

Adriana Trandafir: Nu am fost niciodata in viata mea la un asemenea eveniment, dar am venit pentru ca ti se intampla in viata, cateodata, sa te intalnesti si sa ai langa tine un artist atins de aripa unui geniu, asa ca am vrut sa fiu prezenta la deschiderea showroom-ului Antoniei Nae.

Cum ma simt? Imi este destul de incomod ca toata lumea s-a pregatit special pentru acest eveniment, iar eu vin de la filmari, de la munca (filmari pentru serialul “Sacrificiul”). Este un moment unic pentru gazda, dar in acelasi timp si pentru mine pentru ca important in viata nu este ce ti se intampla, ci ceea ce inveti din ceea ce ti se intampla. Nu sunt adepta vietii mondene, nu sunt o mondena. De fiecare data am avut foarte putin timp sa pot sa acord acestor gen de intalniri.

Reporter: Cum este la filmari? Ce puteti sa ne spuneti din culise…?

Adriana Trandafir: Poetul spunea ca artistul, ca si soldatul, nu are viata personala. In primul rand vreau sa-ti spun ca pentru mine este un miracol faptul ca Ruxandra Ion m-a ales, m-a cooptat in echipa ei. Iarasi, trebuie sa spun ca mi-am dorit lucrul asta, dar eu niciodata nu am fost suparata pe Dumnezeu ca nu mi s-au intamplat niste lucruri sau ca nu mi-a oferit niste lucruri. Intotdeauna i-am multumit pentru ce am primit si intotdeauna m-am comparat nu cu ceea ce pot altii sa faca mai bine, ci cu ceea ce pot eu sa fac bine. Lucrurile vin la timpul potrivit. A venit timpul potrivit si pentru mine, iata, dupa ce am iesit la pensie. In perioada in care tot prietenii spuneau “cum, ai iesit deja la pensie?  Inseamna ca o sa mori, o sa faci, ce o sa se aleaga de viata ta”… iata ca, Dumnezeu mi-a demonstrat prin acest cadou… intalnirea cu Ruxandra Ion – ca exista viata si dupa pensie. Si-ti fac o marturisire ca… muncesc mai mult decat atunci cand eram insitutionalizata si ma gandeam.. “aa… ce mult muncesc!”.

La 63 de ani, Adriana Trandafir doarme 2-3 ore pe noapte

Reporter: Cate ore filmati pe zi?

Adriana Trandafir: Iti spun sincer, intotdeauna ma trezesc la 4.00 dimineata, masina ne ia foarte de dimineata, spre 6.00, mergem la Snagov, drumul este destul de lung, urmeaza ora de machiaj, de costume, de pregatire, si apoi, la ora 8.00 incepem filmarile pe care le terminam, cu pauze sau nu, pana inspre 19.00, ajungi acasa la 21.00 unde trebuie obligatoriu sa fii si sotie, si mama, si gospodina, si, si, si…  fapt pentru care trebuie sa le fac si pe astea. Si intotdeauna, inspre 1.00 si ceva de dimineata reusesc sa adorm, sa invat si textul pentru a doua zi. Sa stii ca este foarte greu, dar imi place. De putine ori am facut lucruri care nu mi-au placut sau am fost obligata sa fac niste lucruri. Dar acum nu ma mai obliga nimeni sa fac asta. Mi-am propus sa fac fix ce-mi doresc. Este o mare bucurie, dar in acelasi timp este o mare responsabilitate pentru ca a fi in echipa asta pentru mine inseamna o grija speciala. Stii ca este foarte greu… ma gandesc la operatori.. la cei care au copii mai mici, –  ca ai mei nu mai sunt mici, ai mei au plecat de langa mine, si-au luat zborul – cum este sa fii operatorul filmului care ajunge seara la 21.00 si sa ai un copil mic. De exemplu, o fiica de 3 ani, sau de 6. Ajunge acasa si fata doarme, se trezeste la 4.00 dimineata cand ea doarme iar… si nu o vede treaza decat sambata si duminica. Eu, sambata si duminica, iti dai seama ca fac lucrurile pe care nu pot sa le fac in timpul saptamanii, am studenti, am scoala, ma pregatesc pentru doctorat, pentru ca n-am avut timp pana acum sa-mi dau doctoratul.

Adriana Trandafir: “Am facut si eu niste sacrificii pentru “Sacrificiul””

Reporter: Stiu ca la filmarile pentru “Fructul oprit” va distrati mult, faceati trasnai… Acum, la “Sacrificiul” se intampla asta?

Adriana Trandafir: Am mai fost intrebata despre asta si mi-am dat seama ca nu am raspuns cu un exemplu concret nimanui. La “Fructul Oprit”, noi, oltenasii, eram balanta cu umor, si la noi acolo se intamplau tot felul de lucruri haioase, amuzante. In “Sacrificiul”, personajul meu este o fata trista plina de umor, are o latura a tristetii, a amaraciunii, a durerii… este mai in fata de cum era Lina Boasca (rolul din “Fructul Oprit” – n.r.). Sa stii ca nu prea am avut timp nici sa facem lucruri amuzante si nici sa ne jucam putin asa. Atunci se putea pentru ca eram cu totii implicati in aceasta dorinta de a inclina balanta putin spre comedie.

Adrianei Trandafir nu-i place culoarea parului “Veoricai”

Reporter: Ati intrat repede in pielea personajului “Veorica”?

Adriana Trandafir: A fost foarte greu pentru ca distanta dintre “Fructul Oprit” – Lina si “Sacrificiul” – Veorica a fost foarte scurta. Nu a fost timp ca publicul sa ma uite si eu… sa o uit, si eu, pe Lina. Si atunci mi–a fost foarte frica de la inceput. Am ferit-o pe Veorica de tot ce a insemnat Lina pentru mine. Sa stii ca este foarte greu pentru ca actorul este acelasi. Dar am facut si eu niste sacrificii pentru “Sacrificiul” asta… Mi-am lasat parul sa fie lung cum nu l-am avut din facultate, mi-am schimbat culoarea parului si este o culoare pe care eu nu o agreez, dar, iata ca, arta cere sacrificii. Mi-am asumat acest program foarte greu pentru ca, la varsta mea si la statutul meu, trebuia sa fac ceea ce mi-am dorit. Am zis “cand o sa ies la pensie as vrea sa calatoresc, chiar daca e cu degetul pe harta (rade – n.r.), dar sa am linistea asta”… nu sa am un program mult mai incarcat decat in studentie sau ca pana acum. Despre pielea personajului si intrarea mea in el poate sa vorbeasca publicul care urmareste, care este foarte critic, care este foarte special si care te iubeste sau nu. Publicul nu are jumatati de masura, publicul nu are griuri, ori e alb, ori negru.

Adriana Trandafir: “La piata, oamenii ma striga Veorica”

Reporter: Vi se intampla sa va strige lumea pe strada “Veorica”?

Adriana Trandafir: Pentru mine conteaza foarte mult parerea publicului ca dovada ca, de cate ori de dupa un episod ma duc in piata –  pentru ca piata este bursa de valori a serii respective – in primul rand ca ma striga “Veorica”, in al doilea rand imi spun in fata “esti a dracu’”, “esti rea”. Oamenii sunt vehementi cu mine. Dar este extraordinar. Imi dau si indicatii de regie. Mi-au spus “nu ai fost bine pieptanata”, “nu te mai farad asa”… Faptul ca oamenii participa serios, fara sa inteleaga ca e totusi un film, o fictiune, faptul ca ma striga Veorica si nu ma mai striga Lina, asta inseamna ca am depasit granita, ca am primit viza pentru rolul asta. Am colegi extraordinari, faptul ca suntem o echipa, la ora actuala, zic eu, una din cele mai bune echipe din tara, avem toate sansele sa intram in olimpiada asta permanent deschisa…

Reporter: Cum reusiti sa faceti fata acestui program? Dormiti destul de putin…

Adriana Trandafir: Fac cu placere absolut tot ceea ce fac. Nu este o corvoada sa gatesc la 1.00 noaptea, sa calc camasile sotului atat de tarziu ca se face prea devreme. Nu este o corvoada pentru mine sa muncesc pentru copiii mei, pentru sotul meu, pentru familia mea. Eu sunt tauroaica cu ascendentul Capricorn, deci sunt din aia care trage pana nu mai poate si cand nu mai poti intotdeauna mai exista putere incat sa mergi mai departe. Atunci cand un Taur sau un Capricorn spune “gata, s-a terminat”, sa fii sigur tu, partenerul lui, ca merge mai departe pana unde tu n-ai fi banuit si nu te-ai fi asteptat niciodata. Deocamadata – si ii multumesc lui Dumnezeu – secretul este unul singur: faptul ca sunt sanatoasa. Eu cred ca impedimentul cel mai mare pentru un artist este sa fie subred din punct de vedere fizic, din punct de vedere al sanatatii. Este foarte greu atunci cand fizicul nu te ajuta si lupti sa faci niste lucruri si nu poti sa le faci. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Sunt o fericita, sunt intr-o forma foarte buna, copiii si-au luat zborul de langa mine – Stefan este avocat, Maria Speranta este studenta la Haga in anul 2. Eu intotdeauna am vazut partea plina a paharului, nu sunt disperata  ca nu-i mai am langa mine pentru ca nu i-am facut ca sa-i tin lanaga mine. Nici eu n-am mai stat cu parintii mei de la varsta de 19 ani. Sunt fericita ca si-au gasit drumul lor, si sunt fericita, in primul rand, ca i-am nascut sanatosi si au ramas asa.